Barfuss

Am ales sa revad filmul asta intr-o noapte ce se anunta a nu fi noapte, asa ca aveam tot timpul sa revad micile porcarioare care 1. mi-au placut. 2. nu mi-au placut si le-am desfiintat si vroiam sa le mai dau o sansa 3. le-am vazut pe apucate si nu mi-au placut.

Barfuss  se incadreaza in a treia categorie.Drept urmare…

In ciuda faptului ca filmul e nemtesc ( chestie care intr-un fel il salveaza de la marele esec), filmul asta are un aer si un gust de branza mucegaita. De fapt nu, ca aia e buna. De cascaval Rucar cumparat de la Billa cu termenul de garantie indepartat. Scenariul e scris de un american, si e evident impaiat de americanisme la mana a doua. Daca nu s-ar simti interventia regizorului pe ici pe colo ( dar clar nu in punctele esentiale) as zice ca filmul e de tot rahatul.

O ea inchisa la spitalul de nebuni pentru ca chipurile si-a ucis mama care nu o lasa sa iasa din casa ( acest amanunt ni se releva tarziu, mare tensiune am acumulat pana in sfarsit am descoperit ce si cum – concluzie: nu functioneste in film povestea, decat ca sa il infricoseze pe asa ziusul el ), dar eu cred ca adevaratul motiv a fost pentru ca dobitoaca i-a scris o scrisoare postasului in care i s-a plans ca nu stie ce sa faca. How cool is that.

Intervine planul doi: un el ratat pe toate planurile, cu parinti cu vile si masini ( tipic) dar prea mandru sa accepte vreun ajutor din partea lor (tipic). Un tata vitreg si putred de bogat si pretentios ( tipic) si o mama care il iubeste ( tipic) nu ii sunt de ajuns ca sa isi gaseasca un job mai bun decat trepadus in spitalul de nebuni. Unde, (tipic), o intalneste pe ea. The ea.

Printr-o intamplare nefericita ce contine o doza de domestos si un pic umor de moment tipul e concediat si pleaca dar…cu ea pe urmele lui. Fix pe urmele lui, pentru ca ea e desculta. mwhaha.

Dupa cum va imaginati dragii mosului cei doi se semi-imprietenesc si fac tot felu de chestii romantico-stupide care ar smulge o lacrima  plangacioasei din mine, totul curmandu-se la nunta fratelui personajului masculin, unde adevarul se afla iar intr-un final bine asteptat ea se intoarce unde ii este locul.

Finalul 2 ( tipic), pentru ca americanii tre sa se ridice intodeauna satui de la masa domnul scenarist gaseste una si mai si. Carevasazica el se indragostise de maidemoisela, si se hotaraste sa pledeze pentru nebunie si sa live hepili evar after. Tipic, as putea spune.

Filmul asta ar fi fost dragutel daca nu ar fi servit drept suport pentru o coloana sonora nasparlie. Yeah, exact genul ala de film care vrea sa ridice parul de pe maini prin muzica indie data tare, la momentele cheie, adica exact atunci cand ar trebui sa impresioneze prin imagine rather than music. ( dar totusi tre sa recunosc ca tema principala mi-a placut, asa ca piesa in sine:P )
Actorii sunt frumosi si se potrivesc impreuna, din pacate ea e mult prea putin credibila in rolul de nebuna. Si e pacat.

Pentru o noapte alba la modul chill filmul asta e vizionabil, chiar dragutel pe alocuri, daca poti trece de toate cliseele ieftine in care se imbarliga ( si nu iese nici pana la final). Dar daca nu ai timp de pierdut, eu zic un mare PAS si recomand un super film, despre care poate voi scrie ( vazul la 6 dimineata- in transa):

Delicatessen ( si e intr-adevar, delicios, fin, si cu mult bun gust;) )

Some like it hot, mie-mi place pe racoare:P

E oficial. Sunt stresata.

Iar cuvintul fiintarii mele zilele astea este enervearea. Deci ma enerveaza.

Ma enerveaza ca e cald si ma enerveaza ca imi e cald pentru ca e prima vara cand pot spune ca imi e cald. Ma enerveaza ca ma dor ochii de la kilometrii de pelicula pe care trebuie sa ii ingurgitez zilnic. Ma enerveaza ca din cauza asta nu pot citi mult noaptea si trebuie sa ma culc cand e lumea mai draga. Ma enerveaza oamenii . Ma enerveaza ca nu pot comunica si ca nu am chef de iesit in general. Ma enerveaza intrebarea “ce ai facut la admitere”. Ma enerveaza ca toti desteptii care mi-o pun( ) nu stiu ca inca nu am dat admiterea. Ma enerveaza ca mi se face fata lipicioasa de la caldura. Ma enerveaza parul. Ma enerveaza ca nu pot sa stau fara sosete. Ma enerveaza ca nu pot dormi dezvelita si fara 3 perne in brate. Ma enerveaza ca nu pot duce la capat nimic din ceea ce imi propun in legatura u redecorarea camerei. Ma enerveaza ca nu am cu cine sa merg sa dansez . Ma enerveaza visele cu aparate foto. Ma enerveaza pauzele de juma de ora la filmele de 3 ore. Ma enerveaza filmele de 3 ore.

In schimb m-as uita la 10 filme de o ora jumate unul dupa altul,  as face baie intr-o veselie, m-as spala cu toate gelurile de dus existente si m-as da cu o crema pentru fiecare parte a corpului dupaia (dar..hmm..chiar fac asta :s ). Pentru ca imi place.

La fel cum imi place sa ma trezesc dimineata devreme si sa nu mor de cald, sa imi asez patura si sa ma culcusesc la loc in speranta unor vise mai dragute, sa ma trezesc si sa le rememorez etc. Imi place sa ma uit cum fasciculul de lumina se transforma in imagini , sa imi colorez unghiile si sa le admir dupaia, imi place sa ma enerveze carliontii, imi place sa scriu, imi place sa am multe hartii in jur, imi place b24fun da ma enerveaza ca nu mai am unde sa le tin:P, imi plac filmele pe care stiu sa le desfiintez, imi place sa contrazic oamenii, imi place sa rad pe furis, imi place my new isis mood, imi place rusia, imi plac rusii, imi place mikhalkov da ma enerveaz frac’su so on .

Si ma enerveaza ca imi plac toate chestiile alea.

Si ca scriu tampenia asta.

Asa ca beware, sunt irascibila zilele astea, and it’s not the pms.

p.s. ma enerveaza sa stiu cine imi lasa commenturi .

unholy guest in my life i am

M-au apucat nostalgo-melancoliile. Mi-e dor si doare al naibii.

Mi-e dor de ore verzi. Mi-e dor sa ascultam mereu aceleasi melodii si sa neintrebam cine canta. Mi-e dor sa imi notez versuri si sa caut acasa. Mi-e dor de senzatia pe care o am cand le reacult. Mi-e dor sa ii cer barmanului cdul si sa imi notez ce nu am gasit. Mi-e dor.

Mi-e dor sa jucam mima . Mi-e dor sa joc execrabil si sa il oftic pe Sergiu ghicind totul. Mi-e dor de o cafea care sa ma tina pana seara tarziu cand ma bag in pat. Mi-e dor sa fac mate in green. Mi-e dor sa o barfim pe Cristina. Mi-e dor sa tac din gura.

Mi-e dor de Razvan dar nu o sa stie niciodata (:P) . Mi-e dor sa lipsim de la ore sa venim acasa sa bem suc de portocale rosii sa ascultam ultimele melodii la moda sa ne filmam dand din cap si prostii. Sa-mi povesteasca de fundul naspa al Laurei, de noaptea aia interminabila. Sa ma faca sa plang cand imi povesteste de cealalta, care a fost doar cealalta 4 ani de zile. Mi-e dor de caietelul nostru .

Mi-e dor de Ana spunand-mi diana porcule trage in piept si mi-e dor sa fiu aia mica. Mi-e dor sa dorm o zi intreaga si sa ma trezesc noaptea la 2 sa asculti mars volta si sa ingan versurile. Mi-e dor sa desenez. Mi-e dor sa ascult sublime si sa ma prostesc in casa. Si in general mi-e dor. Pana si de cenaclurile alea mi-e dor.

Si mi-e dor si de Agigea si de drumurile cu 120 pana in vama . Mi-e dor sa esuez pe o plaja sa nu dorm 4 sau 5 zile si apoi sa fiu carata in camera. Mi-e dor sa imi puna cineva ceva rece pe ochi. Mi-e dor sa imi zica saracuta de ea. Mi-e dor sa stam la foc si sa discutam filosofii de duzina. Mi-e dor sa absentez de la toate discutiile, sa merg pe faleza sa vad rasaritul. Mi-e dor sa cert pe cineva. Mi-e dor de Lori, de apusurile alea la care mergeam in fundulul statiunii de cercetari maritme. Mi-e dor sa stam la karaoke pana dimineata. Mi-e dor de nanu fir’ar el cu miliardele lui . De fiinte.

Mi-e dor sa cersesc chestii si mi-e dor sa ma iubeasca cineva si sa mi-o zica in fata .Mi-e dor sa imi spuna mama ca ma iubeste. Mi-e dor sa ii spun ca si eu . Mi-e dor de mirosul ei . Miroase a mama. Mi-e dor sa fiu mai calda cu familia. Mi-e dor sa ies din camera. Mi-e dor de filme de duzina. Mi-e dor sale justific si sa le iau apararea. Iar mi-e dor.

Si mi-e dor sa am o dimineata in care telefonul sa nu sune de 10 ori . De fapt mi-e dor sa mai fie dimineata. Mi-e dor sa nu mai aberez . Mi-e dor sa spun chestii importante pe care sa nu le inteleaga nimeni. Mi-e dor sa stau acolo si sa scriu fear is the key pana mi se termina pasta corectoare, pana realizez ca nu se va mai sterge niciodata.

Mi-e dor de mine de noi de tot. Mi-e dor. si doare.

Rezon!

Brief encounter

De obicei nu imi fac publice parerile despre filme, dar consider ca e cazul. De ce? D’aia.

Am lasat filmul asta cateva zile la macerat prin borcanele mintii , nu ca nu as fi avut o parere deja formata despre el dinainte de vizionare ( ) , dar trebuia sa adun si sa lipesc gandurile si dupa. Ce a fost prost am aruncat. Adica nimic.

Ca sa nu stric o mare parte din surpriza o sa spun doar ca e genul de film al carui gust ramane fooarte mult timp timp dupa vizionare. De ce? pai pentru ca e despre dragoste. Sau mai bine spus despre dragostea aia care e, dar nu e, care ar putea fi, dar nu o sa fie niciodata. Si e al dracului de amar, pentru ca intervin toate constrangerile stanjenitoare si dadatoare de simtaminte la polul opus pozitivului( mda, exista si constrangeri dintralealalte; asa cred) rezultate din nepasare pe o parte si revenirea cu picioarele pe sol pe partea cealalta. Societate si obligatii pe hartie, ca in suflet 0 . Si e trist, pe bune daca nu e .

Cand nu raman cuvinte despre angoase tot ce ramane sunt cateva cadre bine caligrafiate in intradosul unei palme mentale(licenta poetica, ok ?:P) . De exemplu chipul actritei care nu e cu nici o treapta mai sus decat femeia obisnuita pe care o vezi cumparand paine la magazinul din colt. Si asta e tot farmecul. Chestia asta ni se poate intampla oricand oricum oriunde si , mai presus de toate , oricui. Chiar si in magazinul din colt.

Mai in gluma mai in serios, am gasit multe chestiute faine in filmul asta care nu cred sa fi durat mai mult de o ora jumatate. Cadrele lungi cu trenuri ( bine pazite,avcors) , chipurile bine scoase in evidenta la momentele oportune, tanti de la cafeneaua din gara si ai ei pretendenti care fac filmul delicios, za plot ( am spus mai sus:P) , impresia de tiptil pe care mi-a lasat-o. Daca exista asa ceva.

In schimb nu mi-au placut replicile teatrale, ca si interpretarea, dar e de inteles avand in vedere anul si conditiile. Ah, si sa nu uit de engleza pe care mi-a fost aproape foarte greu sa o descifrez, avand in vedere ca nu am avut o subtitrare care sa se sincronizeze. So, enjoy

p.s . 1. imi cer scuze, la coloana sonora nu am fost atenta. Stau si ma intreb daca o fi avut vreo muzica, inafara de sunetele obisnuite.

p.s. 2 . mie toata povestea asta mi se intampla zilnic *blushing*. That is, atunci cand ies din casa. Si ma intreb daca acel cineva nu o fi avut dreptate ca daca nu as tacea, as putea schimba viata cuiva. Ma tot intreb…

leave the city leave the cold

break free. rewind. refuse

Si poate ar trebui sa stiu sa cad in unele momente si sa accept dar e un lucru pe care mi-l voi refuza conditionat de fiecare data. Timpul.

Si ce mai face el din noi ….

careram

b.a.c.

     Incep marti dimineata. E duminica si sunt la al doilea calmant. pff 

imi urasc inima si tensiunile  

tragedia zilei

    Azi am dat drumul la calculator si am observat cu stupoare ca

hmm

yahoo messenger se incapataneaza sa functioneze. Am inceput sa imi musc buzele, sa imi frec mainile (L0L:P) sa imi smulg parul din cap de ce doamne imi faci un asa ceva cand imi e lumea mai draga?!:P

am intrat ca tot romanu shareuitor si bun la inimi pe dc++, ca cineva tot trebuie sa ma lamureasca  si pe mine. Intru si ce constat. Jumatate de orasc imbacsit are aceeasi problema, si toti se agita ca mustele. Per total, nu am aflat de ce nu merge, dar nu ma mai intereseaza. Dc-ul e mult mai educativ. Am invatat noi injuraturi, am gustat o portie buna de ras la replicile tuturor dezorientatilor si aproape ca as scrie o povestire in dulcele stil cinematografic daca n-as avea de terminat comentariile pt romana oral:P

am zis

tadam 

they say time is a healer, but I think they all lie

    Ma intrebam daca trecerea timpului are puterea sa anihileze ura, regretul, durerea si in general chestiile urate pe care un om le simte. Si raspunsul a venit zilele astea mai usor decat m-as fi asteptat. Nu. Trecerea timpului ne raceste, ne ia inocenta de mana si ne-o poarta in alte universuri, in care unii devin incapabili sa reintre. Si da, ne pierdem mult din farmec. Ne plictisim unii de ceilalti. Ne e dor de un ceva, dar nu l-am vrea inapoi. 

    Daca stau sa ma gandesc acum, nu imi doresc aproape nimic din tot ce a fost inapoi. Nu imi doresc decat ca persoanele de langa mine la care tin sa poata fi din nou ca la inceputul tuturor timpurilor, dar sunt sonstienta ca oamenii se schimba si se modeleaza impreuna, deci imi asum vina.

"  Numai uitand tot ne putem aminti cu adevarat"

"Stadiul final al tristetii" nu mai exista deosebire intre lacrimi si pietre. Inima devine stanca, iar pe sange patineaza dracii. Doamne! Mai ai vreun loc prin paradis!"

"asa de repede a trecut timpul. Parca am fi bataia de joc a unui papusar. Nu-mi vine sa mai traiesc nimic. Si totusi vreau sa mai traiesc ceva."

 "sa-nceapa sa-ti curga din degete lacrimi,din coate,din umeri, din talpi, din coapse. Sa-ti faci radiografie si sa vezi pe film in loc de inima, de ficat,de rinichi,de vezica:lacrimi. Toate organele transformate in lacrimi. Sa-nceapa fiinta sa fie inabusita de gustul sarat al lichidului sfant. sa se transforme intr-o lacrima umblatoare. Ce transparenta ar fi lumea! De nesuportat! Plictisitoare si banala! sarea ar tine mereu adevarul la suprafata. Totul ar fi la vedere. N-am suporta perfectiunea daca am regasi-o in omenescul de zi cu zi. Omul are nevoie de suferinta ca lacrimile sa ramana sarate si vesele pe obrazul lui, sa nu devina dulci. Oricand, din neatentie, putem deveni diabetici in lacrimile noastre"