Archive for the ‘piece de resistance’ Category
da` vreau
Azi am facut un drum pana la Universitate si ma bucur ca am mai iesit din casa. Am vazut fanfara, superb moment
Cred ca se pregateau pt ziua marinei sau ceva. Primul lucru care m-a frapat a fost muzica desprinsa din filmele lui Kusturica. Am ramas cu gura cascata la propriu. Apoi dansatorii, care aveau fete de asiatici, absolut toti. Toma zicea ca sunt lipoveni, dar mie mi s-a parut dubios. Toata lumea parea incantata, si eu la vederea lor, mai ales ca majoritatea nu erau romani.
Nu stiu ce evenimente s-au petrecut lately, pt ca de fiecare data cand am iesit am dat peste straini. Moment taman bun ca sa observ ca am inceput sa inteleg ruseste. shock.
Dupa scurtul moment muzical mi-am procurat o inghetata, timp suficient cat sa ma bata soarele in cap si sa ma insoteasca o febra pe undeva pe la 40grade toata ziua.
Una peste alta am invatat ca exista telepatie si mi-am cumparat nuferi roz. Ah. Si am revazut “Cainta”. Si am reparat calculatorul. Adorabil.

Si pentru ca mi se potrivesc versurile o sa uplodez Da vrei. Just for the fun of it. nu ma luati in serios. Desi s-ar putea sa fie misto.
dam drumul la semnal
Incep sa fiu frustrata de timp intr-un mod total incompatibil cu conceptiile mele despre situatia asta. Dar nu voi intra foarte mult in amanunte. Nu voi intra deloc, as a matter of fact.
Am dormit o ora pe langa alea 3 obligatorii de azi noapte. Si totul a durat 2 secunde. Doua secunde ca sa mori s-ar putea sa nu para mult, dar nu asa se masoara timpul. Asta pntru ca acum 4 veri pe vremea asta il citeam pe Dostoievski tintuita pe o banca in parc. Si sunt la ora de rememorare.
Am mai terminat o carte ca sa am timp sa incep alta . Oui, je m’apelle l’excesive.
Ascult Carla Bruni ceea ce o sa va doresc si dumneavoastra. Din pacate paharul de vin nu vi-l pot da. Si nici nu as fi vrut.
Deci Raphael .
Si versurile.
Pe muzica asta ar putea sa ma cheme pe nume.

vorba bate
Iar asta pentru the one ( stie ea) care mi-a amintit de ea. Acum e pe repeat de juma de ora in winamp. Ah. Si pentru ca ma ia la dans. Adica miscari haotice pe sau pe langa ritmuri electro.
Si va mai incredintez un secret pt relaxare. Oferta speciala .
inlove
Desi a fost SYL day m-am calmat. Asadar, Goldfrapp.
( SYL> Goldfrapp, dar fiind seara m-am gandit ca pica greu la stomac)
pofta buna!
Apocalyptica la Bucuresti
Am promis asta, asa ca nu imi ramane decat sa imi duc la implinire misiunea pe care o voi incarca de subiectivism lacrimogen si ieftin. tadam
Am aflat ca merg la concert cu o zi inainte, si tin sa ii multumesc bunului Mentor ca a binevoit sa ma ia si pe mine
Asa ca a doua zi, infometata, obosita si vai de capul meu, am plecat ca tot roacheru roman la concert. Dupa nelipsita asteptare la poarta arenelor am intrat, mi-am ocupat locul bine meritat in fata gardului si am asteptat ca domnisoara roz de la Bucium sa se schimbe in hainele de scena ( care seamana izbitor cu hainele mele de defilare lol) . despre Bucium nu pot spune prea multe intrucat a fost prima oara cand i-am vazut, dar am remarcat o muzica inchegata, usor de digerat, si care mi-a ridicat parul de pe maini la partile violonistice. De Magica nu am sa comentez, intrucat e o muzica mult prea cheesy si prea incarcata pentru gustul meu.
Dupa cele 2 formatii care au trecut intr-un mod aproape semnificativ pe scena, intrucat datorita intarzierii au trebuit sa se limiteze la un numar de 3(rei) piese, au aparut pe scena ( e drept, cu ceva intarziere) cei 4 nici nu stiu cum sa le spun de la Apocalyptica. A fost momentul cand practic m-am pierdut, o piesa sau 2 am fost total dezorientata, nu stiam la cine, cum si unde sa ma mai uit. Cand au inceput sa cante am simtit un gol in stomac ( sau poate era de la foame) . Piesele Metallica au fost un adevarat rasfat, la care publicul , desi nu foarte numeros, a reactionat pe masura. mi s-a parut excelenta comunicarea cu publicul, a fost o intelegere beyond words, ceva ce numai muzica ce mi-a parut divina putea realiza. Baietii stiu sa destinda atmosfera, stiu sa se joace , stiu sa se faca placuti. At times aveam impresia ca visionez un film erotic, caci oamenii aia faceau dragosta la propriu cu violoncelele lor, pe cand uneori aveam impresia ca isi descatuseaza toata furia si toate sentimentele pe corzi.
La Nothing else matters mi-au dat lacrimile, asa ca nici nu mai stiu ce sa spun. Imi exprim public regretul ca nu au cantat Until it sleeps, dar piesele proprii au facut nesimtita prezenta unor lipsuri.
Am avut parte de un sunet curat , sublim, perfect aproape. E ceva ce nu voi uita prea curand.
Sincer? M-a bucurat sa vad ca a fost un public educat, curat, care a stiut sa se manifeste fara sa ii raneasca pe cei din jur ( nu se pune la socoteala individul din spatele mel:P) ba mai mult, care a stiut cum si exact de ce se respecta. Bravo.
daca o sa mai am idei sau amintiri o sa le mai scriu pe parcurs.
Comentarii (1)
Scrieti un comentariu
Scrieti un comentariu