da` vreau

Azi am facut un drum pana la Universitate si ma bucur ca am mai iesit din casa. Am vazut fanfara, superb moment

Cred ca se pregateau pt ziua marinei sau ceva. Primul lucru care m-a frapat a fost muzica desprinsa din filmele lui Kusturica. Am ramas cu gura cascata la propriu. Apoi dansatorii, care aveau fete de asiatici, absolut toti. Toma zicea ca sunt lipoveni, dar mie mi s-a parut dubios. Toata lumea parea incantata, si eu la vederea lor, mai ales ca majoritatea nu erau romani.

Nu stiu ce evenimente s-au petrecut lately, pt ca de fiecare data cand am iesit am dat peste straini. Moment taman bun ca sa observ ca am inceput sa inteleg ruseste. shock.

Dupa scurtul moment muzical mi-am procurat o inghetata, timp suficient cat sa ma bata soarele in cap si sa ma insoteasca o febra pe undeva pe la 40grade toata ziua.

Una peste alta am invatat ca exista telepatie si mi-am cumparat nuferi roz. Ah. Si am revazut “Cainta”. Si am reparat calculatorul. Adorabil.

Si pentru ca mi se potrivesc versurile o sa uplodez Da vrei. Just for the fun of it. nu ma luati in serios. Desi s-ar putea sa fie misto.

dam drumul la semnal

Incep sa fiu frustrata de timp intr-un mod total incompatibil cu conceptiile mele despre situatia asta. Dar nu voi intra foarte mult in amanunte. Nu voi intra deloc, as a matter of fact.

Am dormit o ora pe langa alea 3 obligatorii de azi noapte. Si totul a durat 2 secunde. Doua secunde ca sa mori s-ar putea sa nu para mult, dar nu asa se masoara timpul. Asta pntru ca acum 4 veri pe vremea asta il citeam pe Dostoievski tintuita pe o banca in parc. Si sunt la ora de rememorare.

Am mai terminat o carte ca sa am timp sa incep alta . Oui, je m’apelle l’excesive.

Ascult Carla Bruni ceea ce o sa va doresc si dumneavoastra. Din pacate paharul de vin nu vi-l pot da. Si nici nu as fi vrut.

Deci Raphael .

Si versurile.

Pe muzica asta ar putea sa ma cheme pe nume.

dezamagire

Am stat 5 ore astazi ca sa mut blogul de pe blogger pe lx.ro. Dupa ce am reusit imi dau seama ca nu am nevoie de asa ceva. Ah , vreau un domeniu.

Ma intorc la integrala Bunuel, macar el nu ma dezamageste.

pentru ca

pentru ca m-am nascut intr-un taxi la 2 noaptea pentru ca ma cheama in fiecare zi altfel pentru ca nu glumesc niciodata pentru ca sunt cine sunt

pentru ca

all rights reserved

Some like it hot, mie-mi place pe racoare:P

E oficial. Sunt stresata.

Iar cuvintul fiintarii mele zilele astea este enervearea. Deci ma enerveaza.

Ma enerveaza ca e cald si ma enerveaza ca imi e cald pentru ca e prima vara cand pot spune ca imi e cald. Ma enerveaza ca ma dor ochii de la kilometrii de pelicula pe care trebuie sa ii ingurgitez zilnic. Ma enerveaza ca din cauza asta nu pot citi mult noaptea si trebuie sa ma culc cand e lumea mai draga. Ma enerveaza oamenii . Ma enerveaza ca nu pot comunica si ca nu am chef de iesit in general. Ma enerveaza intrebarea “ce ai facut la admitere”. Ma enerveaza ca toti desteptii care mi-o pun( ) nu stiu ca inca nu am dat admiterea. Ma enerveaza ca mi se face fata lipicioasa de la caldura. Ma enerveaza parul. Ma enerveaza ca nu pot sa stau fara sosete. Ma enerveaza ca nu pot dormi dezvelita si fara 3 perne in brate. Ma enerveaza ca nu pot duce la capat nimic din ceea ce imi propun in legatura u redecorarea camerei. Ma enerveaza ca nu am cu cine sa merg sa dansez . Ma enerveaza visele cu aparate foto. Ma enerveaza pauzele de juma de ora la filmele de 3 ore. Ma enerveaza filmele de 3 ore.

In schimb m-as uita la 10 filme de o ora jumate unul dupa altul,  as face baie intr-o veselie, m-as spala cu toate gelurile de dus existente si m-as da cu o crema pentru fiecare parte a corpului dupaia (dar..hmm..chiar fac asta :s ). Pentru ca imi place.

La fel cum imi place sa ma trezesc dimineata devreme si sa nu mor de cald, sa imi asez patura si sa ma culcusesc la loc in speranta unor vise mai dragute, sa ma trezesc si sa le rememorez etc. Imi place sa ma uit cum fasciculul de lumina se transforma in imagini , sa imi colorez unghiile si sa le admir dupaia, imi place sa ma enerveze carliontii, imi place sa scriu, imi place sa am multe hartii in jur, imi place b24fun da ma enerveaza ca nu mai am unde sa le tin:P, imi plac filmele pe care stiu sa le desfiintez, imi place sa contrazic oamenii, imi place sa rad pe furis, imi place my new isis mood, imi place rusia, imi plac rusii, imi place mikhalkov da ma enerveaz frac’su so on .

Si ma enerveaza ca imi plac toate chestiile alea.

Si ca scriu tampenia asta.

Asa ca beware, sunt irascibila zilele astea, and it’s not the pms.

p.s. ma enerveaza sa stiu cine imi lasa commenturi .

unholy guest in my life i am

M-au apucat nostalgo-melancoliile. Mi-e dor si doare al naibii.

Mi-e dor de ore verzi. Mi-e dor sa ascultam mereu aceleasi melodii si sa neintrebam cine canta. Mi-e dor sa imi notez versuri si sa caut acasa. Mi-e dor de senzatia pe care o am cand le reacult. Mi-e dor sa ii cer barmanului cdul si sa imi notez ce nu am gasit. Mi-e dor.

Mi-e dor sa jucam mima . Mi-e dor sa joc execrabil si sa il oftic pe Sergiu ghicind totul. Mi-e dor de o cafea care sa ma tina pana seara tarziu cand ma bag in pat. Mi-e dor sa fac mate in green. Mi-e dor sa o barfim pe Cristina. Mi-e dor sa tac din gura.

Mi-e dor de Razvan dar nu o sa stie niciodata (:P) . Mi-e dor sa lipsim de la ore sa venim acasa sa bem suc de portocale rosii sa ascultam ultimele melodii la moda sa ne filmam dand din cap si prostii. Sa-mi povesteasca de fundul naspa al Laurei, de noaptea aia interminabila. Sa ma faca sa plang cand imi povesteste de cealalta, care a fost doar cealalta 4 ani de zile. Mi-e dor de caietelul nostru .

Mi-e dor de Ana spunand-mi diana porcule trage in piept si mi-e dor sa fiu aia mica. Mi-e dor sa dorm o zi intreaga si sa ma trezesc noaptea la 2 sa asculti mars volta si sa ingan versurile. Mi-e dor sa desenez. Mi-e dor sa ascult sublime si sa ma prostesc in casa. Si in general mi-e dor. Pana si de cenaclurile alea mi-e dor.

Si mi-e dor si de Agigea si de drumurile cu 120 pana in vama . Mi-e dor sa esuez pe o plaja sa nu dorm 4 sau 5 zile si apoi sa fiu carata in camera. Mi-e dor sa imi puna cineva ceva rece pe ochi. Mi-e dor sa imi zica saracuta de ea. Mi-e dor sa stam la foc si sa discutam filosofii de duzina. Mi-e dor sa absentez de la toate discutiile, sa merg pe faleza sa vad rasaritul. Mi-e dor sa cert pe cineva. Mi-e dor de Lori, de apusurile alea la care mergeam in fundulul statiunii de cercetari maritme. Mi-e dor sa stam la karaoke pana dimineata. Mi-e dor de nanu fir’ar el cu miliardele lui . De fiinte.

Mi-e dor sa cersesc chestii si mi-e dor sa ma iubeasca cineva si sa mi-o zica in fata .Mi-e dor sa imi spuna mama ca ma iubeste. Mi-e dor sa ii spun ca si eu . Mi-e dor de mirosul ei . Miroase a mama. Mi-e dor sa fiu mai calda cu familia. Mi-e dor sa ies din camera. Mi-e dor de filme de duzina. Mi-e dor sale justific si sa le iau apararea. Iar mi-e dor.

Si mi-e dor sa am o dimineata in care telefonul sa nu sune de 10 ori . De fapt mi-e dor sa mai fie dimineata. Mi-e dor sa nu mai aberez . Mi-e dor sa spun chestii importante pe care sa nu le inteleaga nimeni. Mi-e dor sa stau acolo si sa scriu fear is the key pana mi se termina pasta corectoare, pana realizez ca nu se va mai sterge niciodata.

Mi-e dor de mine de noi de tot. Mi-e dor. si doare.

break free. rewind. refuse

Si poate ar trebui sa stiu sa cad in unele momente si sa accept dar e un lucru pe care mi-l voi refuza conditionat de fiecare data. Timpul.

Si ce mai face el din noi ….

careram

tragedia zilei

    Azi am dat drumul la calculator si am observat cu stupoare ca

hmm

yahoo messenger se incapataneaza sa functioneze. Am inceput sa imi musc buzele, sa imi frec mainile (L0L:P) sa imi smulg parul din cap de ce doamne imi faci un asa ceva cand imi e lumea mai draga?!:P

am intrat ca tot romanu shareuitor si bun la inimi pe dc++, ca cineva tot trebuie sa ma lamureasca  si pe mine. Intru si ce constat. Jumatate de orasc imbacsit are aceeasi problema, si toti se agita ca mustele. Per total, nu am aflat de ce nu merge, dar nu ma mai intereseaza. Dc-ul e mult mai educativ. Am invatat noi injuraturi, am gustat o portie buna de ras la replicile tuturor dezorientatilor si aproape ca as scrie o povestire in dulcele stil cinematografic daca n-as avea de terminat comentariile pt romana oral:P

am zis

tadam 

they say time is a healer, but I think they all lie

    Ma intrebam daca trecerea timpului are puterea sa anihileze ura, regretul, durerea si in general chestiile urate pe care un om le simte. Si raspunsul a venit zilele astea mai usor decat m-as fi asteptat. Nu. Trecerea timpului ne raceste, ne ia inocenta de mana si ne-o poarta in alte universuri, in care unii devin incapabili sa reintre. Si da, ne pierdem mult din farmec. Ne plictisim unii de ceilalti. Ne e dor de un ceva, dar nu l-am vrea inapoi. 

    Daca stau sa ma gandesc acum, nu imi doresc aproape nimic din tot ce a fost inapoi. Nu imi doresc decat ca persoanele de langa mine la care tin sa poata fi din nou ca la inceputul tuturor timpurilor, dar sunt sonstienta ca oamenii se schimba si se modeleaza impreuna, deci imi asum vina.

"  Numai uitand tot ne putem aminti cu adevarat"

"Stadiul final al tristetii" nu mai exista deosebire intre lacrimi si pietre. Inima devine stanca, iar pe sange patineaza dracii. Doamne! Mai ai vreun loc prin paradis!"

"asa de repede a trecut timpul. Parca am fi bataia de joc a unui papusar. Nu-mi vine sa mai traiesc nimic. Si totusi vreau sa mai traiesc ceva."

 "sa-nceapa sa-ti curga din degete lacrimi,din coate,din umeri, din talpi, din coapse. Sa-ti faci radiografie si sa vezi pe film in loc de inima, de ficat,de rinichi,de vezica:lacrimi. Toate organele transformate in lacrimi. Sa-nceapa fiinta sa fie inabusita de gustul sarat al lichidului sfant. sa se transforme intr-o lacrima umblatoare. Ce transparenta ar fi lumea! De nesuportat! Plictisitoare si banala! sarea ar tine mereu adevarul la suprafata. Totul ar fi la vedere. N-am suporta perfectiunea daca am regasi-o in omenescul de zi cu zi. Omul are nevoie de suferinta ca lacrimile sa ramana sarate si vesele pe obrazul lui, sa nu devina dulci. Oricand, din neatentie, putem deveni diabetici in lacrimile noastre"

 

“the great depression”

   stau si ma intreb de ce uneori lucrurile merg pe dos si in ciuda dorintei de a face ceva oamenii se complac in asta

poate e mai bine asa ne simtim purtati intr-o directie dar suntem constienti ca o putem schimba

stau si ma intreb de ce nu fac nimic sa o schimb pe a mea si de fapt ce sut in fund mai astept

si ma mai intreb de ce ne e teama sa vorbim despre lucrurile pe care le simtim 

uneori ma simt in stare dar sunt de ajuns doua litere sa ma faca sa ma retrag la locul meu caldut din interior

si cam atat in general