Barfuss

Am ales sa revad filmul asta intr-o noapte ce se anunta a nu fi noapte, asa ca aveam tot timpul sa revad micile porcarioare care 1. mi-au placut. 2. nu mi-au placut si le-am desfiintat si vroiam sa le mai dau o sansa 3. le-am vazut pe apucate si nu mi-au placut.

Barfuss  se incadreaza in a treia categorie.Drept urmare…

In ciuda faptului ca filmul e nemtesc ( chestie care intr-un fel il salveaza de la marele esec), filmul asta are un aer si un gust de branza mucegaita. De fapt nu, ca aia e buna. De cascaval Rucar cumparat de la Billa cu termenul de garantie indepartat. Scenariul e scris de un american, si e evident impaiat de americanisme la mana a doua. Daca nu s-ar simti interventia regizorului pe ici pe colo ( dar clar nu in punctele esentiale) as zice ca filmul e de tot rahatul.

O ea inchisa la spitalul de nebuni pentru ca chipurile si-a ucis mama care nu o lasa sa iasa din casa ( acest amanunt ni se releva tarziu, mare tensiune am acumulat pana in sfarsit am descoperit ce si cum – concluzie: nu functioneste in film povestea, decat ca sa il infricoseze pe asa ziusul el ), dar eu cred ca adevaratul motiv a fost pentru ca dobitoaca i-a scris o scrisoare postasului in care i s-a plans ca nu stie ce sa faca. How cool is that.

Intervine planul doi: un el ratat pe toate planurile, cu parinti cu vile si masini ( tipic) dar prea mandru sa accepte vreun ajutor din partea lor (tipic). Un tata vitreg si putred de bogat si pretentios ( tipic) si o mama care il iubeste ( tipic) nu ii sunt de ajuns ca sa isi gaseasca un job mai bun decat trepadus in spitalul de nebuni. Unde, (tipic), o intalneste pe ea. The ea.

Printr-o intamplare nefericita ce contine o doza de domestos si un pic umor de moment tipul e concediat si pleaca dar…cu ea pe urmele lui. Fix pe urmele lui, pentru ca ea e desculta. mwhaha.

Dupa cum va imaginati dragii mosului cei doi se semi-imprietenesc si fac tot felu de chestii romantico-stupide care ar smulge o lacrima  plangacioasei din mine, totul curmandu-se la nunta fratelui personajului masculin, unde adevarul se afla iar intr-un final bine asteptat ea se intoarce unde ii este locul.

Finalul 2 ( tipic), pentru ca americanii tre sa se ridice intodeauna satui de la masa domnul scenarist gaseste una si mai si. Carevasazica el se indragostise de maidemoisela, si se hotaraste sa pledeze pentru nebunie si sa live hepili evar after. Tipic, as putea spune.

Filmul asta ar fi fost dragutel daca nu ar fi servit drept suport pentru o coloana sonora nasparlie. Yeah, exact genul ala de film care vrea sa ridice parul de pe maini prin muzica indie data tare, la momentele cheie, adica exact atunci cand ar trebui sa impresioneze prin imagine rather than music. ( dar totusi tre sa recunosc ca tema principala mi-a placut, asa ca piesa in sine:P )
Actorii sunt frumosi si se potrivesc impreuna, din pacate ea e mult prea putin credibila in rolul de nebuna. Si e pacat.

Pentru o noapte alba la modul chill filmul asta e vizionabil, chiar dragutel pe alocuri, daca poti trece de toate cliseele ieftine in care se imbarliga ( si nu iese nici pana la final). Dar daca nu ai timp de pierdut, eu zic un mare PAS si recomand un super film, despre care poate voi scrie ( vazul la 6 dimineata- in transa):

Delicatessen ( si e intr-adevar, delicios, fin, si cu mult bun gust;) )

Brief encounter

De obicei nu imi fac publice parerile despre filme, dar consider ca e cazul. De ce? D’aia.

Am lasat filmul asta cateva zile la macerat prin borcanele mintii , nu ca nu as fi avut o parere deja formata despre el dinainte de vizionare ( ) , dar trebuia sa adun si sa lipesc gandurile si dupa. Ce a fost prost am aruncat. Adica nimic.

Ca sa nu stric o mare parte din surpriza o sa spun doar ca e genul de film al carui gust ramane fooarte mult timp timp dupa vizionare. De ce? pai pentru ca e despre dragoste. Sau mai bine spus despre dragostea aia care e, dar nu e, care ar putea fi, dar nu o sa fie niciodata. Si e al dracului de amar, pentru ca intervin toate constrangerile stanjenitoare si dadatoare de simtaminte la polul opus pozitivului( mda, exista si constrangeri dintralealalte; asa cred) rezultate din nepasare pe o parte si revenirea cu picioarele pe sol pe partea cealalta. Societate si obligatii pe hartie, ca in suflet 0 . Si e trist, pe bune daca nu e .

Cand nu raman cuvinte despre angoase tot ce ramane sunt cateva cadre bine caligrafiate in intradosul unei palme mentale(licenta poetica, ok ?:P) . De exemplu chipul actritei care nu e cu nici o treapta mai sus decat femeia obisnuita pe care o vezi cumparand paine la magazinul din colt. Si asta e tot farmecul. Chestia asta ni se poate intampla oricand oricum oriunde si , mai presus de toate , oricui. Chiar si in magazinul din colt.

Mai in gluma mai in serios, am gasit multe chestiute faine in filmul asta care nu cred sa fi durat mai mult de o ora jumatate. Cadrele lungi cu trenuri ( bine pazite,avcors) , chipurile bine scoase in evidenta la momentele oportune, tanti de la cafeneaua din gara si ai ei pretendenti care fac filmul delicios, za plot ( am spus mai sus:P) , impresia de tiptil pe care mi-a lasat-o. Daca exista asa ceva.

In schimb nu mi-au placut replicile teatrale, ca si interpretarea, dar e de inteles avand in vedere anul si conditiile. Ah, si sa nu uit de engleza pe care mi-a fost aproape foarte greu sa o descifrez, avand in vedere ca nu am avut o subtitrare care sa se sincronizeze. So, enjoy

p.s . 1. imi cer scuze, la coloana sonora nu am fost atenta. Stau si ma intreb daca o fi avut vreo muzica, inafara de sunetele obisnuite.

p.s. 2 . mie toata povestea asta mi se intampla zilnic *blushing*. That is, atunci cand ies din casa. Si ma intreb daca acel cineva nu o fi avut dreptate ca daca nu as tacea, as putea schimba viata cuiva. Ma tot intreb…

…sa te poti uita sub fusta mea legal

   Am vazut si eu intr-un final Italiencele lui Napoleon Helmis, profu meu preferat de la facultate( nu ca as stii prea multi). Pot sa spun ca obisnuita fiind cu mediul oltenesc, filmuletul asta mi-a mers la fix. 

Inceput frumos, in forta, si cel putin inca o jumatate de ora de comedie, asta ca apoi lumea sa se-ntoarca cu fundu'n sus si sa vedem, practic , asta ( superb cadru) .Urmeaza drama. O drama care mi-a stors o lacrima. Poate nu ar fi facut-o in alte conditii, dar filmul asta nu are nici un pic de fictiune in el, e totul acolo, s-a intamplat, se intampla si se va intampla cat timp va exista satul romanesc. Some things never change. 

+

muzica bine aleasa, psihologia interesant construita a personajelor ( care , in ciuda circumstantelor, evolueaza am putea spune o data cu tehnologia) , unele incadraturi foarte sugestive, figura lui Giovanni

-

oricat mi-ar placea de Ana Ularu, am observat aici o usoara departare de public. A avut momente de pura expresivitate si momente in care nu a reusit sa imi transmita nimic. 

nu mi-a placut ca nu s-a evidentiat mai mult limbajul si accentul personajelor. Recunosc, unele chestii le-am identificat cu usurinta, dar altele au lipsit din context, si a fost oarecum deranjant. Ar fi functionat mai bine cu mai multe expresii si un limbaj mai oltenesc.

Per total un film misto, cu de toate si un sfarsit chiar daca asteptat, frumos integrat in context. Highly recommended:)