muncamuncamuncamunca

Azi imi dau seama ca de fapt aveam dreptate cand imi ziceam ca sunt si voi fi workaholic, dependenta de micile chestii care ma ajuta sa umplu niste goluri.

Liceul nu mi-a placut niciodata, si sunt oarescum multumita ca pe parcursul lui am avut cateva joburi sau actiuni de voluntariat care sa ma faca sa ma simt utila.  Daca nu le aveam, tot imi gaseam eu ceva care sa imi placa. Cum au fost piesele de teatru, de exemplu.

Cred ca cel mai misto lucru in viata asta e sa faci ce iti place si sa o faci cu drag. Cliseu, stiu. Probabil am ajuns doar la varsta in care sunt in stare sa constientizez. Mai rau o sa fie cand o sa trebuiasca, curand cred, sa imi accept primul esec. Atunci cand ma gandesc la asta mi se pare putin posibil. De ce as fi avut un noroc ( desi nu l-as numi asa, pentru ca a fost in mare parte meritul meu) care sa nu ma dezamageasca 19 ani de zile si acum sa cad brusc.

Oi vedea.

Sunt dupa o noapte interesanta. A fost racoare si am visat frumos. M-a trezit lumina telefonului. Ma suna cineva. De fapt nu, era un bip. Citit, cafea, net, iar acum ma intorc sa termin cartea aia pe ritmuri de Nevermore.