b.a.c.

     Incep marti dimineata. E duminica si sunt la al doilea calmant. pff 

imi urasc inima si tensiunile  

tragedia zilei

    Azi am dat drumul la calculator si am observat cu stupoare ca

hmm

yahoo messenger se incapataneaza sa functioneze. Am inceput sa imi musc buzele, sa imi frec mainile (L0L:P) sa imi smulg parul din cap de ce doamne imi faci un asa ceva cand imi e lumea mai draga?!:P

am intrat ca tot romanu shareuitor si bun la inimi pe dc++, ca cineva tot trebuie sa ma lamureasca  si pe mine. Intru si ce constat. Jumatate de orasc imbacsit are aceeasi problema, si toti se agita ca mustele. Per total, nu am aflat de ce nu merge, dar nu ma mai intereseaza. Dc-ul e mult mai educativ. Am invatat noi injuraturi, am gustat o portie buna de ras la replicile tuturor dezorientatilor si aproape ca as scrie o povestire in dulcele stil cinematografic daca n-as avea de terminat comentariile pt romana oral:P

am zis

tadam 

they say time is a healer, but I think they all lie

    Ma intrebam daca trecerea timpului are puterea sa anihileze ura, regretul, durerea si in general chestiile urate pe care un om le simte. Si raspunsul a venit zilele astea mai usor decat m-as fi asteptat. Nu. Trecerea timpului ne raceste, ne ia inocenta de mana si ne-o poarta in alte universuri, in care unii devin incapabili sa reintre. Si da, ne pierdem mult din farmec. Ne plictisim unii de ceilalti. Ne e dor de un ceva, dar nu l-am vrea inapoi. 

    Daca stau sa ma gandesc acum, nu imi doresc aproape nimic din tot ce a fost inapoi. Nu imi doresc decat ca persoanele de langa mine la care tin sa poata fi din nou ca la inceputul tuturor timpurilor, dar sunt sonstienta ca oamenii se schimba si se modeleaza impreuna, deci imi asum vina.

"  Numai uitand tot ne putem aminti cu adevarat"

"Stadiul final al tristetii" nu mai exista deosebire intre lacrimi si pietre. Inima devine stanca, iar pe sange patineaza dracii. Doamne! Mai ai vreun loc prin paradis!"

"asa de repede a trecut timpul. Parca am fi bataia de joc a unui papusar. Nu-mi vine sa mai traiesc nimic. Si totusi vreau sa mai traiesc ceva."

 "sa-nceapa sa-ti curga din degete lacrimi,din coate,din umeri, din talpi, din coapse. Sa-ti faci radiografie si sa vezi pe film in loc de inima, de ficat,de rinichi,de vezica:lacrimi. Toate organele transformate in lacrimi. Sa-nceapa fiinta sa fie inabusita de gustul sarat al lichidului sfant. sa se transforme intr-o lacrima umblatoare. Ce transparenta ar fi lumea! De nesuportat! Plictisitoare si banala! sarea ar tine mereu adevarul la suprafata. Totul ar fi la vedere. N-am suporta perfectiunea daca am regasi-o in omenescul de zi cu zi. Omul are nevoie de suferinta ca lacrimile sa ramana sarate si vesele pe obrazul lui, sa nu devina dulci. Oricand, din neatentie, putem deveni diabetici in lacrimile noastre"

 

Apocalyptica la Bucuresti

Am promis asta, asa ca nu imi ramane decat sa imi duc la implinire misiunea pe care o voi incarca de subiectivism lacrimogen si ieftin. tadam

Am aflat ca merg la concert cu o zi inainte, si tin sa ii multumesc bunului Mentor ca a binevoit sa ma ia si pe mine Asa ca a doua zi, infometata, obosita si vai de capul meu, am plecat ca tot roacheru roman la concert. Dupa nelipsita asteptare la poarta arenelor am intrat, mi-am ocupat locul bine meritat in fata gardului si am asteptat ca domnisoara roz de la Bucium sa se schimbe in hainele de scena ( care seamana izbitor cu hainele mele de defilare lol) . despre Bucium nu pot spune prea multe intrucat a fost prima oara cand i-am vazut, dar am remarcat o muzica inchegata, usor de digerat, si care mi-a ridicat parul de pe maini la partile violonistice. De Magica nu am sa comentez, intrucat e o muzica mult prea cheesy si prea incarcata pentru gustul meu.

Dupa cele 2 formatii care au trecut intr-un mod aproape semnificativ pe scena, intrucat datorita intarzierii au trebuit sa se limiteze la un numar de 3(rei) piese, au aparut pe scena ( e drept, cu ceva intarziere) cei 4 nici nu stiu cum sa le spun de la Apocalyptica. A fost momentul cand practic m-am pierdut, o piesa sau 2 am fost total dezorientata, nu stiam la cine, cum si unde sa ma mai uit. Cand au inceput sa cante am simtit un gol in stomac ( sau poate era de la foame) . Piesele Metallica au fost un adevarat rasfat, la care publicul , desi nu foarte numeros, a reactionat pe masura. mi s-a parut excelenta comunicarea cu publicul, a fost o intelegere beyond words, ceva ce numai muzica ce mi-a parut divina putea realiza. Baietii stiu sa destinda atmosfera, stiu sa se joace , stiu sa se faca placuti. At times aveam impresia ca visionez un film erotic, caci oamenii aia faceau dragosta la propriu cu violoncelele lor, pe cand uneori aveam impresia ca isi descatuseaza toata furia si toate sentimentele pe corzi.

La Nothing else matters mi-au dat lacrimile, asa ca nici nu mai stiu ce sa spun. Imi exprim public regretul ca nu au cantat Until it sleeps, dar piesele proprii au facut nesimtita prezenta unor lipsuri.

Am avut parte de un sunet curat , sublim, perfect aproape. E ceva ce nu voi uita prea curand.

Sincer? M-a bucurat sa vad ca a fost un public educat, curat, care a stiut sa se manifeste fara sa ii raneasca pe cei din jur ( nu se pune la socoteala individul din spatele mel:P) ba mai mult, care a stiut cum si exact de ce se respecta. Bravo.

daca o sa mai am idei sau amintiri o sa le mai scriu pe parcurs.