“the great depression”

   stau si ma intreb de ce uneori lucrurile merg pe dos si in ciuda dorintei de a face ceva oamenii se complac in asta

poate e mai bine asa ne simtim purtati intr-o directie dar suntem constienti ca o putem schimba

stau si ma intreb de ce nu fac nimic sa o schimb pe a mea si de fapt ce sut in fund mai astept

si ma mai intreb de ce ne e teama sa vorbim despre lucrurile pe care le simtim 

uneori ma simt in stare dar sunt de ajuns doua litere sa ma faca sa ma retrag la locul meu caldut din interior

si cam atat in general  

you don’t want to hear about my good day

Cand i-am spus mamei "pa" m-am simtit cu cel putin zece ani mai batrana. Simt ca nu mai sunt ce eram atunci cand ma intorc, dupa o zi in care am stat o ora si un pic acasa, in acelasi loc, cu un ghiozdan mai greu decat mine in spate si cu o sacosa cu o varza in mana. Simt ca am imbatranit atunci cand imi aud vocea cerand o inghetata la chiosc. Simt ca am imbatranit atunci cand intru in casa si imi vine sa fumez o tigara si urmatorul gand e ca that's just not the right thing.

Si uneori ar trebui sa tip uneori ar trebui sa beau atatia litri de cafea cat sa-mi dea inapoi energia din 18 ani. Sau mai mult. In clipele astea nu mai e nici dor, nu mai e nici iubire, nu mai e nimic. e un nas care curge si o durere in gat. Si o elipsa care cantareste mai mult decat trecerea timpului.

" o sa fiu cuminte nu o sa-mi mai tai

unghiile din carne nu o sa ma mai scarpin pana la

sange

o sa-mi prind colturile

buzelor in ace de siguranta sa fiu sigura

ca asa o sa zambesc tot timpul-pot sa fiu si eu

frumoasa

(aveti dreptate, asta nu e poezie

dar de ce nu scriu pula in loc de sex

chiar nu va mai priveste)

ieri am scris timp de doua ore

despre gramatica structurala

gandindu-ma doar la structura acestei boli

pe care o port si eu in insemnele trupului inca tanar

in fiecare femeie vad chipul tau,mama!

de ce imi amintesti atat de des ca o sa mori?

stiu ca o sa mori,mama,ca o sa muriti cu toate

da-mi si mie un pumn de cirese

a venit vara sanii vostri frumosi or sa se

ingalbeneasca or sa putrezeasca de vii

or sa se umple de viermi atunci o sa inteleg

poate structura acestei boli

pe care mi-e atat e teama sa o numesc

(Nici n-o s-o numesc)

de ce plangi mama?

priveste-ma cum scuip samburi

in luciul acestor cranii

care feramata la picioarele noastre

astazi suntem puternice,mama

suntem femei pana in varful unghiilor!"

elena vladareanu

iti dai seama ca ai imbatranit atunci cand te imbraci cu prima ta rochie si arati batrana.

thirteen. but i have an old soul.

si daca vreti sa intelegeti mai bine, luati asta

http://rapidshare.de/files/21459234/04_-_Half_Jack.mp3.html

o clasa de luzari si o diriga cretina

In primul rand, ca sa nu avem discutii in legatura cu titlu: cel ce spune ca nimeni nu are dreptate

a. se referea cu sau fara voia lui si la el

b.comite un paradox

c.spune o propozitie falsa in mod cert

Azi am fost sa inregistram imnul de desteptare a mintilor fragede si necoapte a fetitelor cu minijup de la 12A( aici o includem si pe diriga, desi a depasit un anumit statiu totusi a ales sa stagneze). Toate bune si frumoase ( inafara caldurii de afara si a esarfei purtata peste decolteul vulgar pe care am ales sa il afishez),numai ca eram dupa o teza si 2 lucrari si nu aveam chef de vocalize. enfin. Ajungem acolo, cu un mic efort de memorie am reusit sa scot seria si numarul buletinului ( desi diriga spusese clar numai cine are voce numai cine are voce). La fel a facut si restul turmei si ne-am indreptat cu pasi repezi si nerabdatori spre etajul 4 al radiodifuziunii. Din fericire, dupa un numar relativ mare de trepte multe persoane si-au pierdut vocea. Din pacate, nu alea care trebuie.

Niste tanti ne-au bagat la camera obscura unde am inceput sa ne certam, sa ne afisam pe rand personalitatile care mai de care mai marcante si mai deosebite(din nou, licenta poetica) si nu in ultima instanta, calitatile vocale.

Dupa mult chin si multe injuraturi rostite in gand, am reusit sa incropim ceva. Un ceva abstract, fad, urat, fals.

Deci draga fa, atunci cand ai sa inveti sa fredonezi 2 silabe ne intalnim la un karaoke. Pana atunci ti le fredonez eu.

mu

ie

si ma doare fix in ce n-am ca nu e feminin

"e-organic ce se-ntampla cu unii oameni

au in sange comentarii critica fara examen

uneori ii apuca o dementa verbala

e-o boala ce se cheama sida intelectuala"

ah da

"mai bine lasa-te de tot daca nu poti sa o faci bine"

sa va povestesc

just a quick note for today

1. pot sa rasuflu usurata. Nu mai e nevoie sa dau la matematica, alta universitate ma va primi fara exam, ceea ce imi permite concentrarea pe ceea ce ma intereseaza cu adevarat

2. proiectul la chimie e aproape gata, so nu risc sa nu intru in bac:-)

3. am demarat un plan indraznet. daca totul merge precum am stabilit, pana in octombrie veti fi martorii unui eveniment quite special.

(fara poza aici, nu spun nimic)

4. Leonard Cohen day . In the mood for love

5. sa trecem la niste suie, am chef de zbantuiala . )

si cam atat

ps. imi iau aparat foto. sper sa nu crape si asta

se termina liceul. din nou

    De data asta pentru ultima oara . Azi m-am convins, daca mai era nevoie, ca nu imi va fi dor de cnss. 

Se spune ca am dat lucrare la chimie. Si se mai spune ca la ultima banca, adica a mea si a lui Razvan i s-au terminat subiectele de lucrare asadar noi am primit o frumusete de subiecte de teza chimie organiza imbacsite de detergenti si alte minuni. E fermecator sa numeri patratelele unei foi de caiet. E ca o reinventare, de fiecare data aktfel, dar care se sfarseste incontestabil identic. Cu un 2 in cartea sfanta. Daca as fi satanista jur ca m-as masturba pe catalogu ala si i-as da foc dupaia. Avand in vedere ca ma inchin inca la toate bisericile, nu pot decat sa sper ca sesiunea de comunicari stintifice imi va aduce orgasmul cultural si intelectual la care sper. Sau daca nu, macar nenorocirea aia de nota de trecere.

Una peste alta astazi am fost (i)luminata in vederea ecuatiilor diferentiale " pentru ca, diana, nu as vrea sa te lovesti de ele in facultate". Desigur, e bine de stiut niscaiva matematica atunci cand voi calcula cata pelicula sa consum din donatiile statului.Sa ajungem noi acolo.

una peste alta, dragii mosului, vroiam doar sa va spun ca aia astept sa o termin for good cu porcaria asta de liceu. Inca imi aduc aminte cum plangeam ca proasta pe scari in clasa a noua cand mi-am luat primul 4 la chimie. Si cat de nedrept mi se parea.

Ah, si in caz ca vreunul din colegii mei citeste asta, maine la ora de istorie sunt bolnava!

sunt o snoaba

Asta e a doua zi cand merg la IDM dupa corset pentru defilare. Si nu, nu au adus, ceea ce inseamna ca trebuie sa revin marti. Ieri a fost ok, cat de cat, dar astazi mi s-a parut infiorator. Lume colorata, dependenta de kitch si de vulgar , care intra in tine dar in loc sa isi ceara scuze itiarunca o injuratura , toate astea au contribuit la realizarea unei atmosfere de vis.

Pardon me, eu raman la mallul meu sau plaza sau oricare alt magazin unde se gasesc haine decente si in culori sterse. Nu mai vreau sa aud de Idm .

Si hainele ca hainele, dar cum sa ii inteleg pe oamenii care isi cumpara incaltari de acolo? ( as in adidasi, ca in aia banuiesc ca te clocesti daca nu sunt piele sau whatever) .

Sunt mandra de adidasii mei:)

…sa te poti uita sub fusta mea legal

   Am vazut si eu intr-un final Italiencele lui Napoleon Helmis, profu meu preferat de la facultate( nu ca as stii prea multi). Pot sa spun ca obisnuita fiind cu mediul oltenesc, filmuletul asta mi-a mers la fix. 

Inceput frumos, in forta, si cel putin inca o jumatate de ora de comedie, asta ca apoi lumea sa se-ntoarca cu fundu'n sus si sa vedem, practic , asta ( superb cadru) .Urmeaza drama. O drama care mi-a stors o lacrima. Poate nu ar fi facut-o in alte conditii, dar filmul asta nu are nici un pic de fictiune in el, e totul acolo, s-a intamplat, se intampla si se va intampla cat timp va exista satul romanesc. Some things never change. 

+

muzica bine aleasa, psihologia interesant construita a personajelor ( care , in ciuda circumstantelor, evolueaza am putea spune o data cu tehnologia) , unele incadraturi foarte sugestive, figura lui Giovanni

-

oricat mi-ar placea de Ana Ularu, am observat aici o usoara departare de public. A avut momente de pura expresivitate si momente in care nu a reusit sa imi transmita nimic. 

nu mi-a placut ca nu s-a evidentiat mai mult limbajul si accentul personajelor. Recunosc, unele chestii le-am identificat cu usurinta, dar altele au lipsit din context, si a fost oarecum deranjant. Ar fi functionat mai bine cu mai multe expresii si un limbaj mai oltenesc.

Per total un film misto, cu de toate si un sfarsit chiar daca asteptat, frumos integrat in context. Highly recommended:)

 

Bonjour a tous!:)

Am hotarat sa ma mut definitv. Aici. 

Acum sa vad cum fac sa imi aduc toti vizitatorii in noua casa. N-ar trebui sa fie asa greu.